Parfumul primei întâlniri

– Hai să-ți prezint o tipă cu sprâncene grozave!

Și-a venit. Adus de-un prieten comun. Îmi amintesc exact și perfect, la milimetru, semnul mare pe care-l avea pe față. Picase, toropit de căldură sau de vreo emoție și întâlnise asfaltul, într-o atingere nu tocmai fair-play. În mintea mea îl mai caut și acum pe chipul lui semnul acela, puțin depășind ovalul unei alune.

Îmi amintesc fotoliul pe care s-a așezat, în fața geamului. Lumina ce-i bătea din spate mă împiedica să-i disting, clar, trăsăturile. Pe același fotoliu se mai așază și acum, când ajungem pe la mama pe-acasă, iar eu îl privesc și-apoi mă ciupesc, să fiu sigură că n-am adormit în povestea de acum 20 de ani. Și-n același fotoliu se arunca de fiecare dată când venea să mă vadă, să stăm la un suc sau o cafea și neapărat o poveste. Habar n-am despre ce puteam să vorbim atât, dar am avut mereu multe de spus. Și nu m-am plictisit, niciodată, în compania lui. În septembrie vor fi 21 de ani de la prima mea amintire cu el în fotoliul de la mama de-acasă.

Îmi amintesc siguranța de sine. Zâmbetul care atunci când mă întâlnea pe mine pierdea din ironie și câștiga în drag.  Pentru că, de la început, i-am fost dragă. Îl încurcam și-l provocam, fără să-mi fac un plan din asta. Îl căutam fără să știu de ce-mi lipsea. Eram copii, dar ne clădeam, inconștienți, un cuib.

Stau și-mi amintesc acum toate astea și-mi dau seama că cineva mi-a păzit mereu spatele. Altfel nu-mi explic. M-am aruncat în prietenia cu el ca de pe-o stâncă mare, convinsă c-o să-și deschidă larg brațele și-o să mă prindă. A făcut-o, mai mereu. Când a dat semne de oboseală, am plecat. Dar ceva mă făcea să revin, iar pe el ceva îl făcea să mă invite la o cafea. Și-o poveste.

Am avut o singură primă întâlnire reală, dar am avut multe reîntâlniri care mi-au făcut inima să-mi bată haotic. Multe reîntâlniri care erau primele, la rândul lor, dintr-un nou șir. Pentru că cineva, cineva care-mi păzește spatele, a hotărât ca noi să nu avem altă pereche. Eu să nu mă regăsesc la fel de frumoasă în alți ochi. El nu se regăsește, la fel de generos, în altă îmbrățișare.

Anii trec, dar parfumul lui rămâne, ca o dâră constantă de siguranță. Așa cum i-a rămas zâmbetul acela, de drag. Îl împart cu Miracolina, nu mă supăr când pleacă și spre bebeștin, pentru că-l întâlnesc, frecvent, când mă trezesc dimineață și mă uit, încruntată, după el. E acolo, la datorie. Lângă ceașca de cafea.

Mă uit la sticluța din baie și-l simt, oricât de-a naibii ar fi etapa alergică pe care o traversez. Mi-e impregnat în memorie: Hugo, de la Hugo Boss. Apoi, nu trebuie decât să urmăresc dâra, să mă ducă la o nouă întâlnire…

Gazda primitoare a poveștii parfumate este Mirela. Tema de săptămâna aceasta am ales-o eu, convinsă că larghețea ei îmi va ușura scrisul. A fost mai greu decât mi-am închipuit, pentru că nu am reușit să iau o decizie până pe ultima sută de metri. Am ales, într-un final, prima întâlnire cu el și-am pus-o mai presus de toate celelalte prime întâlniri, pentru că nimeni nu mi-a adus – încă – mai multe zâmbete și mai multă fericire. Bine, și nervi pe măsură, dar asta va urma… 🙂

---

1.	Mirela	2.	Irealia	3.	CARMEN
4.	Nina	5.	Vania	6.	Vienela
7.	Diana	8.	Lili3d	9.	Catalin
10.	Silving	11.	Lolita	12.	anca
13.	Mala	14.	Elly	15.	ghurhu