Parfumul primei întâlniri

– Hai să-ți prezint o tipă cu sprâncene grozave!

Și-a venit. Adus de-un prieten comun. Îmi amintesc exact și perfect, la milimetru, semnul mare pe care-l avea pe față. Picase, toropit de căldură sau de vreo emoție și întâlnise asfaltul, într-o atingere nu tocmai fair-play. În mintea mea îl mai caut și acum pe chipul lui semnul acela, puțin depășind ovalul unei alune.

Îmi amintesc fotoliul pe care s-a așezat, în fața geamului. Lumina ce-i bătea din spate mă împiedica să-i disting, clar, trăsăturile. Pe același fotoliu se mai așază și acum, când ajungem pe la mama pe-acasă, iar eu îl privesc și-apoi mă ciupesc, să fiu sigură că n-am adormit în povestea de acum 20 de ani. Și-n același fotoliu se arunca de fiecare dată când venea să mă vadă, să stăm la un suc sau o cafea și neapărat o poveste. Habar n-am despre ce puteam să vorbim atât, dar am avut mereu multe de spus. Și nu m-am plictisit, niciodată, în compania lui. În septembrie vor fi 21 de ani de la prima mea amintire cu el în fotoliul de la mama de-acasă.

Îmi amintesc siguranța de sine. Zâmbetul care atunci când mă întâlnea pe mine pierdea din ironie și câștiga în drag.  Pentru că, de la început, i-am fost dragă. Îl încurcam și-l provocam, fără să-mi fac un plan din asta. Îl căutam fără să știu de ce-mi lipsea. Eram copii, dar ne clădeam, inconștienți, un cuib.

Stau și-mi amintesc acum toate astea și-mi dau seama că cineva mi-a păzit mereu spatele. Altfel nu-mi explic. M-am aruncat în prietenia cu el ca de pe-o stâncă mare, convinsă c-o să-și deschidă larg brațele și-o să mă prindă. A făcut-o, mai mereu. Când a dat semne de oboseală, am plecat. Dar ceva mă făcea să revin, iar pe el ceva îl făcea să mă invite la o cafea. Și-o poveste.

Am avut o singură primă întâlnire reală, dar am avut multe reîntâlniri care mi-au făcut inima să-mi bată haotic. Multe reîntâlniri care erau primele, la rândul lor, dintr-un nou șir. Pentru că cineva, cineva care-mi păzește spatele, a hotărât ca noi să nu avem altă pereche. Eu să nu mă regăsesc la fel de frumoasă în alți ochi. El nu se regăsește, la fel de generos, în altă îmbrățișare.

Anii trec, dar parfumul lui rămâne, ca o dâră constantă de siguranță. Așa cum i-a rămas zâmbetul acela, de drag. Îl împart cu Miracolina, nu mă supăr când pleacă și spre bebeștin, pentru că-l întâlnesc, frecvent, când mă trezesc dimineață și mă uit, încruntată, după el. E acolo, la datorie. Lângă ceașca de cafea.

Mă uit la sticluța din baie și-l simt, oricât de-a naibii ar fi etapa alergică pe care o traversez. Mi-e impregnat în memorie: Hugo, de la Hugo Boss. Apoi, nu trebuie decât să urmăresc dâra, să mă ducă la o nouă întâlnire…

Gazda primitoare a poveștii parfumate este Mirela. Tema de săptămâna aceasta am ales-o eu, convinsă că larghețea ei îmi va ușura scrisul. A fost mai greu decât mi-am închipuit, pentru că nu am reușit să iau o decizie până pe ultima sută de metri. Am ales, într-un final, prima întâlnire cu el și-am pus-o mai presus de toate celelalte prime întâlniri, pentru că nimeni nu mi-a adus – încă – mai multe zâmbete și mai multă fericire. Bine, și nervi pe măsură, dar asta va urma… 🙂


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

 

36 de gânduri despre „Parfumul primei întâlniri

  1. Cat de real pare totul spus de tine! O poveste adevarata, fara false emoții și plină de firesc. O bucata de viata adevarata. Foarte frumos scris!

  2. Și-ți amintești…și de la început i-ai fost dragă, și-l încurcai, dar îl căutai, pentru că, fără să știi de ce, îți lipsea. Și-l provocai, și vă clădeați inconștienți, un cuib .”Habar n-am despre ce puteam să vorbim atât”. întrebarea aceasta mi-o pun adesea și eu, găsind răspunsul în ceea ce am realizat și continuăm să realizăm și să iubim împreună. Cu acest parfum al primei întâniri m-ai trimis în timp,unde descopăr că iubirea nu numai că nu piere, dar sporește în intensitate. Pentru că, citind povestea ta, nu pot să nu remarc dragul cu care e scrisă. Și simt dragul care există azi în patru, cuibul fiind acum construit.
    Vom urmări dâra, pentru ca noi întâlniri să ne înflăcăreze ca-n prima zi. Și ne vom regăsi la fel de frumoase în ochii lor, și se vor regăsi la fel de generși în îmbrățișarea noastră. Mulțumesc frumos, Irealia! Plec cu inima plină și deschisă, ca de obicei, din cuibul tău ospitalier. Să fiți fericiți! 🙂

    1. Mirela, fiecare vizită a ta îmi umple sufletul de bucurie. Mulțumesc frumos. Nici nu știi cât de frumos! 🙂 Să fim, să fiți, să ne fie! Pupifici calzi, abia scoși din cuptor!

      1. Cu pupificatul sînt de acord, ai şi un huguleţ de la mine dar, 21?
        Bineee, te creeeed, înseamnă că pe atunci abia începuseşi şcoala primară, da?
        – – –
        Da da da. Am recitit povestea. E limpede: eraţi copii 🙂

  3. Astăzi va fi o duminică de neuitat, pentru că ar trebui să ne întrebăm, cine ne va mai da șansa să intrăm în sufletele chinuite de Iubire al oamenilor ce nu mor. Al aceleași respirații ce se caută peste ani, aceeași bătaie a inimii. Atât de lin stilul dumneavoastră, de cald și primitor. Fotoliu plin de amintiri, trăire înaltă ce va crește și mâine, mereu. Vă mulțumesc pentru posibilitatea acestei lecturi și vă doresc să vă bucurați de Universul frumos al cărei stăpână sunteți. Numai bine!

  4. Si noi ne intrebam cateodata despre ce vorbeam ore in sir, fara sa ne saturam… Oricat de mult am fi stat impreuna, tot mai aveam ceva sa ne spunem inainte de fiecare despartire, seara tarziu… :))
    Mihai al meu a ajuns in casa mamei mele tot adus de un prieten comun… Dar i-a venit mai usor sa se aseze pe un scaun… :))
    Mi-a placut felul simplu, natural, in care ti-ai spus povestea. Va doresc sa fiti fericiti toata viata, sa va protejati si sa va iubiti mereu!

    1. Vienela, sincer, m-am temut c-o dau în bară taman la tema aleasă de mine. Am nimerit în plin SB, agitație și stres, dar norocul a făcut să pot să-mi descriu, în alte vorbe, același sentiment firesc. Poate pentru că el încă există și-s o fericită de câte ori îl conștientizez. Te pupific! 🙂

  5. Imi plac barbatii care folosesc acelasi parfum multa vreme. Cred ca e o dovada de fidelitate.:)bine, asta nu e valabil si pentru noi, femeile, dornice de senzatii noi si de usoare mistificari, care ne schimbam parfumul dupa ceas, tinute si ocazii.si imi place sa simt amprenta olfactiva a omului drag prin casa.Un secret:cand lipsea pentru mai multe zile dadeam perna lui cu parfum sa-i simt noaptea mirosul.;)
    Frumosa poveste, placuta aroma!

    1. Îl mai schimbă, dar numai ca să-și dea seama că niciun alt parfum nu-l împlinește. 🙂 Culmea, și eu sunt fidelă parfumului meu, uite, vezi că la asta nu m-am gândit! Ceasurile le schimb, parfumul ba! 🙂 Rinita mea cronică îmi pune multe piedici și-mi dă multe bătăi de cap, am noroc cu memoria mirosurilor.
      Mulțumesc, duminică frumoasă! 🙂

  6. Ar fi frumos ca toată lumea să trăiască astfel de povești: ca a ta și-a Mirelei. Din păcate, nu toți au parte…
    Dar voi să fiți fericiți! 🙂

  7. Cu Hugo Boss, mă întâlnesc şi eu, chiar des…
    M-aşteaptă, într-o sticluţă din baie, pusă express.
    El nu mă cunoaşte, dar eu îl ştiu, mai ales,
    de când a făcut uniforme celor de la SS…

    Dar, povestea voastră, a ta şi a lui,
    mi-a plăcut, este frumoasă,
    chiar ireală,
    am vrut asta să-ţi spui…

    1. Mi-a trecut și mie pe la urechi că el a realizat uniformele respective…
      Dacă povestea noastră, însă, v-a plăcut, mă bucur și mulțumesc frumos pentru vizită. 🙂

  8. Buna, Irealia!
    Frumoasa tema ai ales. Acum inteleg si de ce. Statornicia si anii petrecuti impreuna, sunt de neegalat… Sunt convins ca si ‘Hugo’ iti declanseaza amintiri frumoase, dar eu cred ca o mai mare insemnatate are fotoliul din casa mamei tale, in care-l vezi cum se asaza si-ti aduce aminte instantaneu de toti cei (aproape) 21 de ani parcursi impreuna. 🙂

    1. Bună, qatalin!
      Mulțumesc. Statornicia a venit mai târziu, doar prima noastră întâlnire e atât de veche, cele statornice-s poate aproape de majorat. 😉
      Altfel, așa-i cum zici, cred că fotoliul îi poartă parfumul cel mai bine…

  9. Minunată tema propusă de tine! Am savurat fiecare rând scris de tine! Se simte iubirea, emoţia! Îţi doresc zile fericite alături de familia ta! Numai bine! 🙂

  10. „Eu să nu mă regăsesc la fel de frumoasă în alți ochi”. Acesta trebuie sa fie conservantul iubirilor pe termen lung. Ai scris atat de frumos si atat de firesc! Ca si tema, multumim.

  11. un fotoliu si o multime de cuvinte zburand de la unul la celalalt si in plus parfumul H B care face impletitura mai puternica…nu e de mirare ca au trecut 21 de ani 🙂
    ai scris atat de frumos…

    tema aleasa de tine a fost deosebit de ofertanta ,mi-a parut foarte rau ca la acesta editie nu m-am putut alatura voua,dar am o perioada stresanta la job si nu am vrut sa particip cu postare facuta in graba,ar fi fost o lipsa de respect atat fata de tine cat si fata de ceilalti membri ai clubului…

    iti doresc o seara frumoasa si un inceput de saptamana usor!

    1. Pandhora, mulțumesc. Să treacă perioada stresantă de la job cât mai repede, eu te voi citi cu plăcere la următoarele teme. O săptămână liniștită. 🙂

  12. Doar o vorba sa-ti mai spun…. atunci iti dai seama ca ai ales bine atunci cind ai ales, daca, dupa un numar de ani, ajungi la concluzia ca ai avut si inca ai cu cine vorbi si ride. Restul e o poveste despre tinerete cu gust de indragosteala. Fascinanta si povestea ta. Nu se putea sa fie altfel…

    1. Mulțumesc frumos. Să știi că asta-i una dintre marile mele fericiri, că încă am cu cine vorbi și râde, la cine mă uita cu ochi umezi de drag.
      Am avut noroc, am știut să cred. Acum mi-ar fi greu, dacă nu imposibil să mai cred așa.

  13. O poveste frumoasa, cu mult parfum. Iti doresc, ca povestea voastra de iubire sa fie una luuuunga si frumoasa, cu multe-multe ”prime intalniri”. Fie ca viata sa va fie la fel de usoara precum tu reusesti sa transmiti bucuria de a fi cu cel drag, cu cei dragi!
    Zile fericite!

  14. Cred eu ca a fost una dintre acele intalniri care trebuia sa fie. Ca a fost in fotoliu si dupa o foarte anterioara cunostinta cu asfaltul neprietenos…poate ca mai putin conteaza. Ceea ce conteaza este ca dupa atat timp inca aveti ce va spune, inca va simtiti fericiti. Ceea ce nu-i deloc putin lucru. E minunea vietii de fapt.
    Mi-a placut foarte mult felul aproape simplu in care ai scris. Cel care iti pazeste spatele a facut treaba buna. 🙂
    O saptamana plina de bucurii sa ai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s