Gând din Cuvânt

Ce știa gândul (XII)

GândHai salut! S-a făcut joi! :) Mă pârăsc, n-am scris. Poate ați observat, poate nu. N-am reușit să trec de bariera știutelor și neștiutelor, convinsă că nu știu mare lucru, că am o singură certitudine în viață, cea pe care o au toate mamele. Ba nu, am două, pe-asta o avem toți! M-am învârtit printre banalități și desuetudini, de m-a luat cu amețeală și dureri de cap. Atunci mi-am adus aminte că joaca nu-i obligatorie și cât oi fi eu de gazdă, nu mă obligă nici pe mine! Pam-pam!

Vreau să vă reamintesc că nu trebuie să inserați linkuri către blogul meu, cine vrea să se joace, ne găsește oricum.

Cuvântul săptămânii, ales de Sonia, este viața. Mulțumesc, Sonia! Textele voastre își vor putea găsi locul în tabel începând cu miezul nopții, până marți la ora 23.55.

***

Niciodată n-am trăit bucuriile, singure și fără colțuri, mai mult de-o clipă. Mereu le-au urmat, categorice, marile spaime, alese pe sprânceană de însuși Scaraoțchi. Parcă-l văd cum șede pe fundul iadului și le culege, apoi îmi scrie numele pe ele. Știe exact ce, exact unde, exact când. Și spaimele au viața lungă, ca o iarnă grea, ce-mi găsește sufletul abia îmbrăcat în straie de primăvară. Niciodată bucuriile mele nu le-au bătut în luptă dreaptă…

O moarte-i viața, și-o trăiesc!

***

Colecția gândurilor știute și neștiute, ediția a XII-a a Gândului din Cuvânt -fragmente-

27.02-04.03. 2014 

***

Cercuri…
Se juca cu degetele lui și câmpuri de stele alergau pe sub tălpile lor în cercuri perfecte, concentrice. Îi culesese constelații de pe fruntea norilor și petale roșii de camelii pe care ea le sărutase, le închisese parfumul suav între două respirații și le furase catifeaua acoperindu-și zâmbetul cu mătasea lor. Boboci de primăveri îi înfloreau pe coapsele pe care el își odihnise mâna iar tălpile-i erau arse de toate păsările Phoenix renăscute pe care ea le numea simplu speranțe.
Asta este culoarea zilei perfecte… iubirea. Știa! – SimonaRZiua 17

„Sâmbătă e Ziua Mărțișorului, trebuie să ne gândim la un cadou pentru bunica…”
„Păi, dacă e Ziua Mărțișorului, să-i luăm Lui un cadou, nu bunicii.”
Șmecher. A clipit șugubăț, cu un zâmbet care atesta gluma voluntară. Știa el ce știa… – ComiCulturalMărțișorul dilematic 

E un nagâţ, o pasăre ce desenează piruete
pe pânza cerului cu linii nu concrete,
ci cu surprinderi, cu emoţii şi cu încântare…
Ştia că primăvara-i la un surâs de soare! – Carmen Pricop – La un surâs de soare

Că viață nu e fără moarte,
Pricepe chiar și mintea mea
Suntem la mâna unei soarte
Credeați ca Gelu…nu știa;) – Gelu OdagiuE la mintea… mea

Un mic fir de iarba, de cel mai fraged verde posibil, a scos capul din pământul care îi ţinuse cald atâta vreme şi a privit uimit. (…) Doamne, ce-or mai fi şi astea, se întrebă micul fir de iarbă chiar în clipa în care una din bucăţile alea reci şi lipicioase îl înţepă dureros. Se desfăcu în mii de bucăţele albe şi strălucitoare şi se împrăştie pe pământul din jur. O rază jucăuşă de soare avu grijă să topească totul şi îl gâdilă pe micul fir de iarbă până îl făcu să strănute. Apoi fugi râzând să se joace cu alte mici victime ale ultimilor fulgi de nea. Atunci micul fir de iarbă zâmbi fericit. Acum ŞTIA.  Era prima zi de primăvară. – DorPrima zi de primăvară

… așa că o simțea
mai mult decât poate c-am spune
c-o știa de când se întrebase
în fața oglinzii ce-s toate astea
și singur-acum, căci mama nu-i mai era
decât lumina vie ce-o pavezea de sus
și singură-și găsise un răspuns
atoatecuprinzator: așa e să fie
calea, drumul si urmarea… – Adicherishheart’n soul like a drum

A știut! Din clipa în care l-a zărit, a știut ce este. Pe o plajă pustie, pe nisipul aspru, undeva la capătul timpului, a văzut cimitirul. Cimitirul speranțelor închise în sticle. Plaja era plină de mesaje venite din ape agitate. Aruncate pe uscat, poticnite în nisipul auriu, degradate de sarea lacrimilor ce alcătuiau marea, abandonate, mesajele încercau să își ascundă literele de soarele arzător al amiezii. Știau! Știau că soarta le era pecetluită, că pentru ele nu exista speranță, nici bucurie… Se prefăceau că nu știu… – VienelaȘtia

– Nu mă săruta dacă îți este frică de tunete. Viața mea e ca o furtună… Îi șoptea bărbatului din fața ei. Era înconjurat de mister, iar asta o atrăgea ca un magnet. Părea a fi un om special, cineva care i s-ar fi potrivit din toate punctele de vedere. Era prima dată când simțea o atracție atât de puternică față de cineva. În adâncul ei, știa că are nevoie de un bărbat ca el. Era perfect. Așa cum și l-a imaginat de când era mică. Avea suflet bun și o inteligență ieșită din comun. Dacă ar fi crezut în termenul de ”suflete pereche”, ar fi jurat că ei doi sunt făcuți unul pentru celălalt. – Pinky Rainbow – Nu mă săruta dacă îți este frică de tunete

Și toți ne dăm atoateștiutori,
Și toți ne credem învățați de soi
Ne credem Dumnezei, cu mari puteri
Ce dacă vrem, o lume am schimba!
Doar EL știa ce mici ne suntem
Și cât suntem de neajutorați,
În marea-ne credință de a ști
Până și ce nici nu s-a inventat! – Mugur – Știa

Vă mulțumesc, jucăușilor! Ne citim! :)

P.S. Rog primul cititor care-mi va lăsa un comentariu să ajute soarta să decidă cuvântul următor. Gândește-te la două numere, apoi deschide un dicționar sau o altă carte. Primul număr să corespundă paginii, al doilea cuvântului. Lasă-mi-l într-un comentariu. Mulțumesc.

Notă! Blogul Adrianei, pe wordpress, nu a mai fost de găsit.

document.write(”);

Anunțuri

12 gânduri despre „Ce știa gândul (XII)

  1. MI-i ciudă că uit. Mi-i ciudă pe mine. 😦 Mi-ar plăcea cumva să-mi amintească cineva 😀
    Cuvînt – ASCUȚITOR (din acelasi Dictionar Universal Ilustrat al Limbii române, pag. 250, al 13-lea cuvînt)

      • Mulțumesc pentru alegere, să-mi ascut mintea pe săptămâna ce vine. ascuțitor îi rămâne numele! 🙂
        N-ai un calendar acasă, să însemnezi joia? 🙂 Mi-e că de-o să te tot tragă subsemnata de mâneca, la un moment dat o să te saturi. Prin urmare și-așa deci, fără ciudă, când e să fie, va fi!

  2. Aşa îmi trebuie dacă m-am jucat cu blogul cel nou. Fiind în construcţie, cred că am lăsat linkul greşit în tabel.Căci despre „ştia” scrisesem acolo. Acum m-am stabilizat şi mă pregătesc să scriu despre…ascuţitor. Fain…cuvânt!

    • Adriana, cuvântul actual e „viața”, ascuțitor va fi săptămâna viitoare.
      Știu c-ai scris, doar ți-am lăsat comentariu, doar că n-am mai găsit textul…

      • Am înţeles. Viaţă să fie şi link corect. Nu am realizat că lăsasem în tabel linkul cu adresa veche. Acum sunt logată cu linkul corect către blogul existent. Nu vor mai fi probleme. Aşa îmi trebuie dacă meşteresc singură. Mai încurc borcanele. Bine că le-am descurcat! O zi bună să ai!

        • Nu mi-am dat seama nici eu la timp, a fost funcțional când l-am accesat prima dată. Ei, lasă, dacă nu meșterim, nu învățăm, așa că… 🙂 Îmi place blogul nou, te reprezintă.

          O zi frumoasă! 🙂

  3. hm… viaţa… mă pregăteam să cuget şi eu la cuvântul ales, aşa, ca pentru sâmbătă seara…. dar la cuvântul ăsta nu se poate cugeta aşa, ca divertisment… sau mai ştii? poate chiar aşa ar trebui… îl mai rumeg. mă simt mândră că am reuşit să ajung să vad care este :).

  4. Tocmai făceam încercări să reiau participarea la joc şi am descoperit că încă n-am cum. Asta e, mai stau o tură. Dar uitându-mă prin ‘adăugirea’ aia ce-o făcusem ca să am unde scrie textele pentru joc, să nu fie amestecate prin blog, am observat că am acolo, de-a gata, propoziţia ce conţine cuvântul pentru tura asta (‘viaţa’). Însă te rog să nu iei în considerare, nici eu nu adaug linkul în tabel – pentru simplul fapt că propoziţia aia a fost scrisă hăt demult în februarie şi deci nu are ce să caute la ediţia de-acum. (doar aşa, scriu totuşi aici propoziţia, că s-ar putea să modific ori caseta de text ori întreaga anexă cine ştie cînd şi cu ce ocazie:‘Aceasta-i o parte din viaţă: să ai un copil, să plantezi un copac.’).

    • Am văzut că iar scriu cu greşeli, deh, viaţa, ia să dăm vina pe ea! Şi am sesizat şi cum mă scuz că mi-am zidit anexă la blog imobiliara ceie (dintr-un zîd, ca mănăstirea dintr-un lemn!) că vez’ nu cumva să mi se-ncurce textele cînd eu de fapt n-am publicat nimic acolo taman din ziua cu pricina, din Septembrie trecut! Dar no, viaţa-i divină (că despre ea tocmai ce fuse vorba!). Şi-apoi, orişicît, atunci scrisesem despre viaţă nu despre viaţa, #casăzicaşa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s