Gând din Cuvânt

Dinspre glezne se ridică niște gânduri… (VIII)

GândPârtieeeeeee! E joi! Cu puțin noroc, articolul programat din timp apare nemodificat de fantomele rele, eu posed toate membrele intacte, mă joc în zăpadă, am bujori pe obraji și împart zâmbete cu nemiluita în stânga, în dreapta, în față și-n spate. Unul e pentru tine! 🙂

Cuvântul săptămânii, ales de Gelu, din nou, și-i mai mulțumesc o dată, este unde. Textele voastre își vor putea găsi locul în tabel începând cu miezul nopții, până marți la ora 23.55.

***

Ascunziș

Printre unde, după unde,
Fericirea mi se-ascunde.
Contabilizez secunde,
Așteptând ca dinspre unde,
Cu-ale ei fețe fecunde
Preț de-un tic, să mă inunde
Iar la tac, să se afunde
înapoi. După unde, peste unde

***

Colecția gândurilor dinspre glezne, ediția a VIII-a a Gândului din Cuvânt -fragmente-

30.01-04.02. 2014 

***

De-o vreme rea, simt că umblu cu capul în jos, iar o inexplicabilă tristețe, obosită și ea, îmi ajunge până la glezne. Mă tem că-i va fi popasul lung. – IrealiaPopas

Infantil adorm pe gleznă
Cu obrazul glezmorțit.
Pe-un picior de rai dorit,
Transhumez în vis spre pulpă,-
– Aglezmuit… – ComiCulturalGlezmierdare

Ziua gleznă, noaptea gleznă, dimineața gleznă iară!
Lat căzut-ai dintr-o dată, adormit, crezând că-i seară…
Un genunchi rotund și palid se ridică dintre perne
Dezvelind în vis o pulpă, așteptând țucuri eterne! Andreotti (în răspuns Comicului – Beția)

De-ar fi o fabulă să scriu
Cu animale, chiar de-i dură,
Morala să desprind eu știu
În gură să v-o dau ca mură.
Morala:
Când cap nu ai și stai în beznă,
Rămâi pe veci în joc de gleznă. – Gelu OdagiuStranieri

E iarna cu zăpezi de alt an
Înflorire de alb pe glezne, pe palme
Cu crivăț și vifor ce bate la geam

Făcând să tresară lumini sub icoane. – Maya MariaTu, iarna mea frumoasă

[…] şi după o scurtă pauză, împăratul tună:
– Iară de nu-mi vei îndeplini porunca, atunci unde-ţi stau picioarele acolo-ţi va sta şi capul!
– Înălţimea Voastră, spuse Făt-Frumos deloc impresionat, cu altceva nu m-aţi putea ameninţa? Pe-asta deja o ştiu de la cursurile de Yoga.
Şi fără să stea pe gînduri, se îndoi de mijloc, aplecîndu-se pînă ajunse cu capul la glezne, prînzîndu-se de picioare cu braţele. Stătu aşa preţ de cîteva secunde, apoi îndreptîndu-se sprinten îi făcu cu ochiul împăratului şi-o tuli pe uşă. – DrugwashPOV, este?!

Aș vrea să nu mai am glezne, să fiu un trup inert, fără calciu, fără vitamine, doar o pastă vâscoasă ca plastilina
și orice lucru care mă apasă să se șteargă odată ce sunt remodelat… – Presa în BlugiGlezne decorticate de vitamine

Poate că ți-ai pierdut simțămintele din glezne de la atât de multă imobilitate și nu îți amintești că pașii sună a bătăile inimii, dacă începi să crezi din nou. Toată captivitatea poate dura o viața întreagă. Această îndoială fără sfârșit. Această agățare letargică. Poate totul ar fi diferit acum dacă ai fi prins acea ușă, înainte să fie închisă. Dar nu ai făcut-o, așa că acum trebuie să găsești o altă cale, măcar o potecă. Acesta nu poate fi sfârșitul, trebuie doar să te uiți după un nou început. – NymphetamineCaptivi în amorțire

Am lipsit şi voi mai lipsi, e o vreme în care n-am bilet pentru participare la joc şi asta din cauză că am pe to do list un teribil joc de glezne de făcut. După, sper să pot reveni, cu gând şi cuvânt. –B

Dezbracă-mă de vise și leagă-mi zâmbetul tău de glezne. Acoperă-mi ochii cu albastrul primelor noastre dimineți și desenează-mi pe coapse o ultimă dorință. Scufundă-mă apoi în abisul unui zbor infinit și lasă-mă să mă înec sub pielea ta…. Cum pot să mă îndrăgostesc de tine de mai multe ori într-o singură noapte? – SimonaRDezbracă-mă de vise

Mai sus de gleznă, pe picior,
Bocancii mov mă strâng de mor,
Iar mușchii mi se zbat și dor,
De parcă-s strânși de forța lor.
Dar  nu mă pot lipsi de ei
Că-s singurii bocanci ai mei, – NinaGlezne

Glezna își târa existența cu prestanța-i atât de cunoscută și invidiată de consoarte de tot felul și de prin mai toate părțile. Văzut de sus și cu un ochi părăsit de vigilența pierdută în cel mai explicabil mod cu putință și ușor de demonstrat cu cifre, fapte “ și cu chitanța în regulă”, văzut de sus ansamblul părea echilibrat. La orice cât de mică trepidație, voluntară sau nu, planificată sau picată doar pe nepusă masă, glezna se echilibra apelând la degete, iar degetele se amuzau teribil de capacitatea unghiei de a reflecta tendințe cu totul și cu totul impropii, dar adaptate situatiei. “Supraviețuim cum putem” se lamenta din când în când rictusul uitat într-un colț de gură, expunându-și tacita-i reconciliere cu contextul golit de orice mijloace și zdruncinând impresia generală cu o involuntară, dar binevenită exceptie. – AbisurileDe la gleznă în sus

Glezne de sticlă spartă-n bucăţi.
Trei bucăţi. Gleznă căzută-n dizgraţie.
În dizgraţia celor ce cred doar în frumos,
Ce încearcă să adune bucăţile pentru un tot… perfect. Trei la număr.
Nu iese. Nimic. Un puzzle incomplet,
Din care s-a pierdut un element esenţial.
Îmi strâng glezna în palme şi strig:
E a mea! Lăsaţi-o liberă! – AdrianaIluzia piciorului stâng, continuare

De ziua mea, printre glezne subțiri de femeie de preamultu’-mi sătulă – mă amestec, singurătate-ntre note muzicale și vin; culori aruncate aiurea printre jetoane de poker si mucuri fumate pînă la carton.
De gleznele tale mi-e dor, de gleznele tuturor femeilor mi-e dor, ca de un ultim cuvînt auzit înainte de-a ne pierde între cearșafuri ude de tine și de visul meu de azi-noapte.
Te caut absent, te simt curgîndu-mi printre degete și nu mai înțeleg nimic din tumultul de senzații.
Ai să-mi vii? – GhurhuDe-a joaca printre cuvinte (V)

El râde și mă mângâie pe glezne. Nu știu ce alte aptitudini mai are Marco, dar dupa felul în care îmi mângâie piciorul, poate fi pianist, medic sau poate face alba-neagra sub Tour Eiffel. IluziaArôme du Paris

Ce frumoasă ești vara desculță!
Când glezne-ți sărută lin iarba,
și umerii-ți goi poartă salba,
iar timpul să curgă renunță. – D`AgathaCe frumoasă ești…

Speriat de apropierea Feței de Aur, sufletul s-a întors în sine și-a coborât până la gleznele înghețate bocnă, uitându-se îngrijorat în urma lui. Mai departe nu avea unde să fugă și, în disperare, s-a ascuns în spatele tendonului lui Ahile, sperând să nu fie găsit, cugetând că e mai bine să fii ultimul argat de pe pământ decât domn în împărăția lui Hades. – DanielaBine ai venit, eternitate

Va trece, nu va trece?! Bârna aceea traversa râul, leneș acum, învolburat alteori, unind la întâmplare cele două maluri…Echilibru fragil. Trecea săltat, ușor, zburând. De la distanța aceea, abia i se zăreau gleznele. Păreau frânte, mai mult decât subțiri, zvelte, înalte și distinse. Aveau un soi de elasticitate, care le ascundea fragilitatea aparentă. Frumoase. Feminine. Frumoasă toată.
Înainta dificil, cu pași tremurați, cu mers nesigur. Se oprea des, se mai așeza pe câte o bancă, răsărită parcă pentru ea, în parcul prin care trecea în drum spre casă. Picioarele obosite, dureroase, n-o mai ascultau. Abia își încheia bareta sandalelor peste gleznele diforme, îngroșate de boală și vârstă, greoaie…Cândva erau atât de fine, încât abia se vedeau, dacă le priveai de la o oarecare distanță.
Se ruga să ajungă pe propriile-i picioare acasă, să reziste. Perfid joc de glezne. – MirelaJoc de glezne

Vă mulțumesc, jucăușilor! Ne citim! :)

P.S. Rog primul cititor care-mi va lăsa un comentariu să ajute soarta să decidă cuvântul următor. Gândește-te la două numere, apoi deschide un dicționar sau o altă carte. Primul număr să corespundă paginii, al doilea cuvântului. Lasă-mi-l într-un comentariu. Mulțumesc.

 

// <![CDATA[
document.write('’);
// ]]>

32 de gânduri despre „Dinspre glezne se ridică niște gânduri… (VIII)

  1. Chiar dacă a trecut săptămâna gleznelor, musai să ne povestești la întoarcere tot ce au văzut și mișcat gleznele tale pe acolo pe unde ești. Distracție plăcută în continuare și drum lin la întoarcere!

  2. Cum făcuşi, doamnă, de-am ajuns fără voie liliac încurcat în părul unui jurnal(ist) în blugi, al cărui nume a rămas aproape nevăzut (ca şi cel al Nymphetaminei, de altfel)… 🙄
    Da, ştiu: condiţiile improprii – se va remedia cu prima ocazie, nu-i bai. Have fun! 😉

    • Nu știu cum făcui, da` mă încurcai în div-uri și-alte cele. E un chin să adun textele, zău. Eu fac una, wordpress decide alta! 😦

      Fun am avut, binecuvântată fie-mi soarta! Mulțam.

        • După cum doreşte clipa, presupun. 😉
          Şi-apoi, de nu-s de viaţă ori moarte, fie-le importanţa evaluată corect şi acţionat ca atare, cu maximum de je m’en fiche-ism. 😀

          (da, ştiu: uşor de zis, greu de făcut 😛 )

  3. Dupa un prea intarziat joc de glezne (al meu), mi-am adus unduirile la timp alaturi de voi. Sper sa nu isi imagineze nimeni, ca altadata, ca am cine stie ce tristeti pe inima. Pur si simplu asa mi s-au legat cuvintele… 🙂

  4. Irealiaaaa! Prin ce pârtii de poveste te-ai înzăpezit??… Păi dacă ai de gând să rămâi part-time, fă-mă pe mine co-părtaș, te suplinesc io…

    La Gândincuvântul ăsta am publicat primul, dar cred că am terminat ultimul. Poezuca mea era incompletă, mea culpa, sper că n-ai citit-o încă, abia adineauri am definitivat-o. Că nu-mi place să le las neterminate, ține de educație!……….

    • Comicule, unde arde?! 🙂
      Vrei să fii co-părtaș? Îmi surâde ideea, dar spune-mi modalitatea în care s-o facem.
      Momentan sunt încă pe schiuri, încă pe zăpezi, încă zâmbesc singură. Tot restul trebuie să mai aștepte, nu mă pot concentra la nimic ce nu are legătură cu vacanța mea. Știu doar că mai vreau! Mă mai păsuiești o zi? 🙂

  5. Și eu-s plecat, nu în vacanță, ci cu treburi, abia îmi fac timp de câte un comment.
    Glumeam cu co-părtășania, voi fi din ce în ce mai dezlegat de blog. Postarea de săptămâna asta cu ”undele” am creat-o trei sferturi în autobuzul 311, îmi scriam auto-smsuri cu versurile inventate, în timp ce contemplam nămeții bucureșteni…
    Nu te întoarce prea curând, mai fă o baie de zăpadă și pentru mine!

  6. Hopa! Stai! Devin serios. Dacă ai nevoie de mine, aici sunt. La prezentul continuu, că la prezentul instantaneu sunt printre picături, până mâine după-amiază, când mă voi întoarce la București.

    • Stau, stau și știu că aș putea conta pe tine, la o adică, dar nu mi-e clară modalitatea în care s-o facem. Tabelul nu poate fi inserat pe toate blogurile, din câte știu, așa că o variantă prin rotație, pe la doritori, nu știu cât de posibilă ar fi. Plus că i s-ar pierde urma… La altceva nu mă pot gândi, și nici tu nu ai timpul la liber. Vom trăi și vom vedea, cumva o scot la un capăt, bun! 🙂
      Mulțam, oricum.

  7. Păi așa rămâne, dacă apare acea ”adică”. Deocamdată e foarte bine. Eu am glumit, repet, pe tema absenței tale, e nenecesară o intervenție din afară! Scriu asta ca să se înțeleagă că nu m-am ”plâns” de dinamica ”Gândului din cuvânt”. Toate-s bune așa cum sunt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s