SuperBlog2012

Ecouri sâcâite pe pagini iubăreţe.

„Nu este vorba aici de porcii cu burţile atârnate şi nici de alte animale infecte (…) Vorbim despre bărbatul visurilor (… ) De netăgăduit, există totuşi şi bărbaţi care să nu fie nici scârboşi, nici laşi. Şi li se spune călugări trapişti.”  Hannes Stein.

Nimic nu poate fi mai reconfortant decât gândul că trăiesc o dragoste care mă sâcâie zilnic. Poate doar acela că sentimentul pe care-l trăieşte el e infinit mai cicălitor. Mereu mi-a plăcut să-i ştiu pe cei dragi fericiţi!

Dragul meu călugăr trapist,

Atunci când te-am văzut, întorcându-te timid după ziarul de pe colţul canapelei, când masa era proaspăt aranjată pentru o cină în doi, iar lumânarea trona la loc de cinste pe suportul pe care l-am căutat ca bezmetica timp de două ore – fără el aranjamentul era şchiop – atunci când te-am văzut apucând ziarul şi înghesuindu-l pe genunchi, în timp ce mie-mi zâmbeai din ochi şi-mi lăudai din vorbe felurile nemaipomenite pe care le-am gătit, atunci, repet, am simţit că pot să dau cărţile pe faţă. Toate. Te-am surprins când am sărit de pe scaun într-o explozie de energie şi ţi-am smuls gazeta din mâini. Te-ai speriat şi-ai vrut să-ţi ceri iertare, nu se făcea să dai dovadă de un asemenea gest la prima cină în doi. Dar eu am vrut doar să-ţi captez atenţia, să nu-mi ratezi fericirea. Te-am sărutat, ţi-am înapoiat prietena proaspăt tipărită, şi-am prins-o de-o copertă pe-a mea. Am deschis-o la pagina unde m-am îndurat, cu greu, s-o las, ca să nu mă abat de la nişte reguli nescrise. Nu din prima seară. Am mutat sfeşnicul, am mutat coşul cu fructe şi-am avut mai mult spaţiu pentru ziarul tău de sport şi pentru romanul meu de dragoste. Aşa arăta cina perfectă în visul meu, ca-n duminicile copilăriei mele, frumoasele noastre duminici, în care, pe masa noastră, asortate farfuriilor, tronau cărţile specifice vârstelor şi gusturilor.

Rinită alergică, iubirea!  „Începe cu o mâncărime în cerul gurii, care ademeneşte limba să râcâie, mai întâi încet, apoi tot mai sălbatic în partea superioară a faringelui. Dar mâncărimea nu se potoleşte.” Se cronicizează pe negândite, iar când te gândeşti să încerci tratamente şi începi să le arunci cu virulenţă în luptă, nu faci decât să stârneşti mai mare vâlvătaie. În numele lui Ares!

Adevărul – nostru –  îl împărţim în două! Jumătatea mea e mai mare! De dragul absurdului!

Aeroporturile iubirii ne aşteaptă să aterizăm după un zbor cu turbulenţe majore. Şi să bem o cafea cu aromă de scorţişoară, la o masă pe care problemele – noastre – sunt împărţite în treimi. Ale mele-s mai multe. De amorul firului despicat!

Beţivi episodici uneori, destrăbălăm iubirea în pas împiedicat. Ratăm un şanţ la milimetru, dar ne-ntoarcem cu forţe noi şi ne-aruncăm în cap. Pe lângă! De dragul sportului extrem!

Che Guevara este dovada faptului că poţi comite orice crimă dacă urmezi ideologia potrivită.” În calitate de jumătate mai sâcâită în căminul conjugal, îţi jur că încă n-am găsit ideologia, iar anul acesta mi-e agenda plină, până la final. Somn uşor!

Goana iubăreaţă ne mai aduce împreună în cluburile de rendez-vous. MatinalCumva, cumva, nevoile mele se eschivează ajutorului tău. De dragul întâlnirilor în care „sexul a devenit un divertisment practicat în timpul liber de proletarii pursânge”.

Colegi de viaţă sâcâitoare, ne străduim să nu ne călcăm prea mult pe bombeuri. Din respectul datorat extragerii radicalului din limitele răbdării!

Conştiinţă conflictuală, iubirea îţi sâcâie auzul c-un dicton biblic: „Nici măcar să nu visezi cum ar fi dacă te-ai tăvăli prin fân cu nevasta cea frumoasă a aproapelui tău!”  Nici măcar în ciuda unui rictus impregnat în cute fine pe-o faţă asimetrică.

Copii ai unor alte iubiri, ne privim în ochi şi ne promitem că vom sfârşi pe ritmuri de samba. Din prea mult chef de-un zbucium haotic, pe un ring, aiurea!

De Crăciun ne vom aminti, evident, cum să fim mai buni. În special eu, care voi înţelege de ce bradul vine taman înaintea moşului şi voi alerga despletită şi musai fără nervi să-i arunc nişte globuri, să-şi acopere goliciunea, altfel de-un verde frumos. De sărbătoare!

Ghiduri sunt pe toate gardurile dar, culmea, iubirea noastră unică şi irepetabilă nu se mulează pe regulile altora. De plăcerea jocului de-a şoarecele care omoară pisica. Plan structurat pe decenii. De viaţă!

Hands-free! Suflete în cătuşe de plastilină. De dragul stăpânilor.

Indicaţii de utilizare revin şi pâlpâie intermitent în faţa ochilor noştri. Iar noi aşteptăm să li se termine bateria. De frica monotoniei.

Semne de îmbătrânire prematură sunt ignorate în doi, după legile care ne-au făcut să deschidem o uşă, ca să avem ce trânti când nervii dau în copt. De dragul încrederii că iubirea-i un Porthos mai frumoasă şi mai deşteaptă ca un Aramis!

Nevricoşi, ne refugiem în braţe (re)cunoscute, de prieteni la îndemână, ca să nu ochim vreun amantlâc regretabil. Din principiu!

În pantofi noi de sport alergăm prin parcul în care frunzele foşnesc mai melodios sub patru tălpi. Cu emoţia descoperirii urmelor!

Porumbei zboară la joasă înălţime, cât să ne facă să încercăm să-i prindem în palme căuş. Pace.

Sentimente transfigurate „se manifestă exact ca tinerii huligani” şi te îndeamnă la dragoste, pe cărări care duc, inevitabil, la sex! De dragul calamităţii biologice „care face ca omul, această fiară, să fie în călduri tot anul!”

Spamuri peste spamuri vin trăiri şi angoase şi furii animalice la braţ cu prieteni calmi înainte de furtună. Şi întredeschizi portiţa, de dorul întâlnirii. Şi-al riscului!

O şedinţă cu părinţii morţi şi îngropaţi ai iubirii ce râcîie nebăgată în seamă ne mai scutură în spaţiul oniric şi, ruşinaţi, fugim la piaţă să târguim o floare pe care să i-o ducem la mormânt. De dragul Învierii masochiste.

Eseul despre răzbunare clocită îndelung dă ochi cu eseul despre dragoste acoperită de praf. Şi cârpă faci din părul tău, de dragul artei abstracte!

Sfârşit luminos de toamnă îmbie la trezire. O văicăreală ciudată a plecat cu ultimul transport în comun. Te uiţi în jur, la persoanele care rămân pe scaun după ce s-a terminat filmul. E lângă tine şi te ţine de mână. Un punct negru devine gri. Apoi alb. E şi el un viitor. De dragul nostru!

Literele ce se-nclină în adieri virtuale sunt capitole sâcâitoare de enciclopedie cu tâlc, dar ar putea să fie, la fel de bine, indici agasanţi ai unei iubiri ce te bate la cap. De drag.

P.S.

Dacă aş fi crezut, măcar o clipă, că aş putea să înfulec, asemeni frumoasei Daenerys Targaryen, o inimă de cal pentru tine, fără să mă înec în sângele crud, l-aş fi ucis pe bietul armăsar. Iar iubirea mea ar urzi acum, pe ritmurile imaginaţiei fecunde ale lui George R. R. Martin, tronuri noi pe care să şadă cu sceptrul în mână.

Dar mie-mi plac inimile gătite de bal… (De)mascat.

A ta!

Textul de mai sus a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2012, etapa a XV-a.

5 gânduri despre „Ecouri sâcâite pe pagini iubăreţe.

    • Până-l găseşti: 🙂
      trapist
      Evident, nu ştiu să pun o poză în comentariu. Prin urmare, te rog să mă crezi pe cuvânt că am căutat un trapist misterios, special pentru tine. 🙂

  1. Pingback: competitie anuala de blogging | Etapa 15. Cum cuceresti cu o carte Nemira?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s