Aventurile unei gospodive, IV

Împinge cu un gest blând, dar hotărât bocnă, toate oalele şi castroanele care-i stau în drum şi apucă tigaia din capăt. Aceasta, mai c-ar da din coadă ca o căţea fericită că-i scoasă la plimbare. Castroanele se hlizesc răutăcioase: Ce-o să-ţi mai ardă fundul imediat, stai să vezi!

Tigăii nici că-i păsa, făcea pe surda! I se făcuse un dor nebun până şi de flacără, avea să suporte vâlvătaia pentru un scop nobil. Abia ieri se gândise că poate nu va mai apuca să iasă din conul de umbră în care intrase şi avea să fie înlocuită de o surată mai nouă şi mai proaspăt ieşită pe podiumul modei instrumentelor de gătit.

Aşa. Dă-ţi-o de cap, ce-ai să faci cu ea? Gândi gospodiva morocănoasă, tulburată din momentul de linişte în care se refugiase pe scaunul din colţ, într-o încercare disperată de a se face invizibilă. Iar avea o zi de-aia, în reluare, şi fugise de lume să nu provoace vreun cutremur de-o intensitate imposibil de măsurat pe scara Richter. Avea şi ea un talent de-o măsură devastatoare, indiferent de scenă sau de spectatori.

Aşa. Dă-ţi-o de cap, ce-ai să faci cu ea? Îi dorea din suflet un insucces magna cum laude şi-l privea cu o figură încruntată pe tipul zâmbăreţ şi senin care se infiltrase –vers alb- şi-i conturbase harţa poeziei interioare.

Un mugur de gând- mai răsărit şi mai obraznic- s-a scuturat din strânsoarea celorlalte, venite câtă frunză, câtă iarbă în mintea ei făcută căuş, a prins curaj şi a câştigat bătălia pentru supremaţie în acea zi. Am să stau aşa, în dorul lelii, şi-am să mă uit la al meu statornic soţ! Să-l văd eu cât e el de breaz în bucătărie! Hihihi-huhuhu-hohoho! Huo! Şi am să mă fac că plouă şi că niciun soare n-a fi să mai răsară- în veci- pe la fereastra oblonită a ochilor mei, cătrăniţi de supărare.

Spaţiul refugiului ei era invadat fără milă de zgomot de oale, râset de pruncă fericită şi mirosuri îmbietoare. Câte-o glumă bine ţintită îi întindea buzele neascultătoare în câte-un  zâmbet nătăfleţ, pe care nu şi-l putea stăpâni cu toţi necuraţii chemaţi în ajutor. Într-un final, renunţă la încrâncenare şi se oferi calfă la patron.

Va urma…

******************************************